Expoziția „Viorica Agarici” a fost vernisată miercuri, 6 februarie 2019, la Palatul Parlamentului, cu o zi înainte ca la Bruxelles să fie deschisă conferința „Lupta împotriva antisemitismului: o abordare comună pentru o mai bună protecție a comunităților evreiești din Europa – de la politici la acțiuni” și la zece zile după comemorarea pe plan internațional a victimelor Holocaustului.
Deși ar merita măcar câteva rânduri în cărțile de istorie pentru curajul și demnitatea de care a dat dovadă, numele Vioricăi Agarici este prea puțin familiar românilor. În iulie 1941, în plină desfășurare a celei mai mari conflagrații mondiale, când frica devenise un mod de existență a celor rămași departe de linia frontului, Viorica Agarici a dat dovadă în primul rând de umanitate.
Viorica Agarici, pe atunci președintele filialei Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, a ajuns în gara din Roman pentru a-i întâmpina pe răniții de război care urmau să fie duși în spitale. Tot acolo se mai afla un tren ale cărui vagoane nu erau deschise deși din ele se puteau auzi strigătele disperate ale celor dinăuntru.
„– De ce nu deschideți ușile? a întrebat doamna Agarici pe șeful gării.
– Sunt vagoanele cu evreii din Iași.
– Ei, și, evreii nu sunt oameni?
– N-avem voie să le dăm asistență (…)
– Nu există, nu se poate când vieți omenești sunt de salvat. Dacă nu deschideți voi, le voi sparge. Sunt președinta „Crucii Roșii” și îmi fac datoria față de toți!”.
Trenul, supranumit „trenul morții”, care avea 30 de vagoane, îi transporta pe evrei către lagărul de la Călărași. Erau înghesuiți câte o sută într-un vagon, iar în căldura lunii lui cuptor, lipsa apei era una dintre cele mai mari probleme ale călătorilor fără voie. Condițiile erau mizere. În ciuda opoziției oficialilor vremii, Agarici a făcut ceea ce trebuia făcut: a dispus igienizarea vagoanelor și a acordat primul ajutor, salvând astfel de la moarte aproape 800 de evrei.
Gestul creștinesc al Vioricăi Agarici a dat un impuls și celorlalte filiale ale Crucii Roșii de pe traseul „trenului morții” să procedeze în același mod curajos și uman.
După 15 ani de activitate, ea renunță în 1943 la șefia Crucii Roșii din Roman. Gestul său, deși impresionase pe mulți, a generat și o sumedenie de reproșuri și gesturi reprobabile din partea unor romașcani.
Fapta doamnei Agarici din acel început de iulie 1941 nu avea cum să fie uitată, chiar dacă mai-marii comuniști au interzis ca aceasta să fie evocată public. Excepție au făcut câteva articole apărute în „Revista cultului mozaic”. La 8 iunie 1983 Institutul Yad Vashem din Ierusalim i-a acordat, post mortem diploma și titlul de „Drept între popoare”.
După 1989, din ce în ce mai multe dovezi de cinstire a memoriei Vioricăi Agarici s-au făcut remarcate. Printre acestea: atribuirea numelui său unei străzi din orașul Roman, ridicarea unui bust în Gara Roman, operă a sculptorului nemțean Florin-Mircea Zaharescu, comemorarea specială de la Roman din anul 2005, atribuirea titlului de „Cetățean de onoare al orașului Roman” în 2011, fixarea unei plăci comemorative pe locul unde odihnește eroina, la Cimitirul Bellu.
Evenimentul de la Palatul Parlamentului s-a desfășurat în prezenţa ambasadorului Israelului în România, David Saranga, care a și adus un omagiu curajoasei moldovence, salvatoare a sute de evrei.
„Astăzi, trăim într-o lume în care xenofobia, antisemitismul şi intoleranţa există în Europa şi acesta este un lucru foarte îngrijorător nu numai pentru noi ca evrei sau pentru noi statul evreu, ci este îngrijorător şi pentru Europa. Este îngrijorător fiindcă toleranţa este la baza ideii europene şi dacă Europa nu o să lupte împotriva acestor fenomene este ceva ce trebuie făcut. În acest context, ce se întâmplă astăzi cu România sau cu activitatea României în acest domeniu de a lupta cu antisemitismul, cu intoleranţa este ceva care este văzut într-un mod foarte pozitiv în întreaga lume şi mai ales în Israel, vorbim de înfiinţarea Muzeului Holocaustului. Mâine Guvernul o să organizeze la Bruxelles o conferinţă privind antisemitismul, vorbim de educaţie şi de alte lucruri pe care Guvernul român le-a făcut„ a declarat ambasadorul Israelului.
La vernisaj au fost prezenți ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, ministrul Justiției, Tudorel Toader, ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, ministrul Sănătății, Sorina Pintea, Titus Corlățean, Liviu Beriş – supravieţuitor al Holocaustului şi nepoata Vioricăi Agarici însoțită de stră-strănepoții acesteia.
Mulțumim din tot sufletul pentru că ați făcut posibilă deschiderea expoziției omagiale ,,Viorica Agarici". Mulțumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui foarte mare și emoționant eveniment cu o încărcătură istorică imensă. Toată prețuirea și iubirea pentru bunica noastră, Viorica Agarici, un Om demn, cu imens curaj și o inimă MARE, plină de IUBIRE. Așa o purtăm în suflet pe minunata noastră bunică, Viorica Agarici. Totodată îi aducem un pios omagiu!
Mulțumiri și toate gândurile bune și frumoase pentru toți cei implicați în realizarea acestei expoziții. Toată familia vă este recunoscătoare pentru tot ce ați făcut în memoria bunicii.
Argentina Agarici, sotia d-lui Gheorghe Agarici și familia, Letiția Maria Agarici și Carina Maria Agarici (10 ani, respectiv 6 luni), stră-strănepoatele doamnei Viorica Agarici
Sursa preluată: https://www.qmagazine.ro/viorica-agarici-eroina-a-doua-tari
