" Cum să îi fac pe copii să citească?" - e o preocupare pe care o am la fiecare nouă serie de școlari. De altfel, cred că fiecare dascăl îsi pune această întrebare.
Cu timpul, am înțeles că oricâte eforturi aș face, rezultatul este mai bun dacă îi am alături e părinți. De asemenea, mi-a fost tot mai clar ca, dându-le să lucreze diverse sarcini pentru a dovedi că au înțeles ceea ce citesc ( sau cu alt scop), copiii asociază cititul cu tema. În cazul acesta șansele de a-i face să citească de plăcere scădeau.
În anii anteriori, am încercat diferite modalități de a face familiile elevilor mei să conștientizeze că a citi trebuie să fie mai mult decât o sarcină școlară, trebuie văzută ca o activitate care relaxează, ca o alternativă de petrecere a timpului liber.
În săptămâna 16-22 decembrie, în cadrul proiectului " Citește acum cu mine", inițiat de ANPRO, mediatizarea intensă pentru desfășurarea activităților de lectură, a fost pentru mine pretextul începerii unui nou demers cu picii mei de la clasa I, în ciuda programului încărcat al ultimei săptămâni școală. Era și un moment prielnic pentru că ritmul lor de citire era destul de bun și se mândreau cu acest lucru.
La începutul anului școlar, le-am încropit în clasa o minibibliotecă cu texte accesibile nivelului celor mai mulți. Cărtile au fost împrumutate de la biblioteca școlii, de la alte colege sau din biblioteca personală. Voiam să fie înconjurați de cărți, sa le răsfoiască, să se bucure când descoperă lucruri noi, înainte de a-i pune în fața unei bibliografii obligatorii. Vinerea, tot mai mulți copii împrumutau câte o carte pentru a o citi acasă, în weekend. Alții veneau, la începutul orei de limba română, să prezinte cărțile pe care le citesc. Așa stând lucrurile, îi consideram pregătiți pentru a trece la statutul de cititor, așa cum frumos a spus cineva.
De aceea, voiam ca proiectul să fie ceva simplu,experiential, ceva ce se trăiește, ceva care să se asemene cu atmosfera de la bibliotecă sau de acasă. Mai întâi, cei optsprezece copii din clasa I A de la Complexul Educațional Laude-Reut au aflat că anul 2019 a fost declarat anul cititului împreună în România. Imediat și-au dorit să participe si ei. Apoi, am trimis părintilor o invitație prin care le-am prezentat proiectul în mare și i-am invitat să fie alături de noi.
"Si ... pentru puterea exemplului, mi-ar plăcea sa vă avem alături pe câțiva dintre dumneavoastra, aceia cărora timpul va permite, ca să citim împreună."
Asa se face că, la un ceai și ascultând muzică bună, timp de 5 zile, câte un sfert de oră, noi am citit: copii, părinți, dascăli. Zilnic, copiii așteptau cu nerăbdare momentul, iar timpul trecea parcă prea repede. Se vedea că sunt mândri că fac aceleași lucruri ca și cei mari. Și-au asumat cu plăcere rolul de cititori.
Când am intrat în vacanță, în continuarea ideii de la care am plecat, am trimis părinților următorul mesaj:
"Dragi părinți,
Am vrut să încep mesajul către dumneavoastra cu formularea "Acum, la sfârsit de proiect...." dar nu se potrivește, pentru ca "Să citim împreună!" este un proiect fără de sfârșit ...
Pentru aceasta săptămâna, mi-am propus să le transmit copiilor, indirect, ideea ca cititul este o activitate care relaxează. Vă scriu acum dumneavoastra pentru a vă ruga ca, în cazul în care vă gânditi să continuați să citiți cu copiii, să aveti grijă la mesajul pe care-l transmiteți: cititul este o activitate pe care o facem de plăcere (lucru pe care, mai degrabă, ar trebui sa-l simtă, nu să îl spunem direct copiilor). În acest sens, cred că este bine sa evităm să facem unele greșeli, ca de exemplu:
- Să asociem cititul cu sarcinile școlare (de aceea nici nu le dau de citit ceva obligatoriu, deocamdată). Ideal ar fi ca, atunci când primesc de citit obligatoriu un text, să poată spune că lor le place să citească.
- Să trimitem copilul să citească pentru a-i limita timpul de stat pe telefon sau la televizor: s-ar putea sa aibă alte interese, iar cititul să fie o piedică. Atunci nu o va mai face cu plăcere. Nu trebuie să facem astfel de asocieri.
- Să le dăm să citească niște cărți care nu-i atrag sau care nu sunt potrivite vârstei.
- Sa cerem copilului să citească în timp ce noi "stăm pe telefon". Va vrea și el telefonul, pentru că plăcerea de a se juca pe telefon, din păcate, copilul a dobândit-o înaintea plăcerii de a citi.
De asemenea, asa cum am spus, este foarte important cum alegeți ceea ce citesc copiii. Mergeți împreună cu ei în librării, discutați înainte despre ce subiecte le-ar plăcea să citească, propuneți-le titluri ale unor cărți despre care ați aflat că s-ar potrivi gusturilor copiilor dumneavoastră. De asemenea, căutați să nu cereți unui copil care are un ritm mai lent de citit , să citească o carte cu multe pagini, cu font mic. Se va simti depășit.
Sunt foarte multe blog-uri/ site-uri care vă pot orienta. De asemenea, putem face schimb de păreri și între noi, pe grup. Este important - și mai ușor - să ne sprijinim unii pe alții, oferind feedback celorlalți părinți despre cartea citită de propriul copil.
În concluzie, plăcerea copiilor de a citi depinde de cum facem primii pași, dar și de cărțile pe care le propunem copiilor.
Cum ar trebui să procedați pentru a-i ajuta? ... păi, mai simplu decât am făcut-o noi la școală, nu știu sa vă sfătuiesc. Copiii vor aprecia momentele acestea. Se vor bucura mai întâi ca sunteti împreună, apoi, pe măsură ce o sa le placă, se vor bucura și de ceea ce citesc.
Din ceea ce au citit copiii la școală, am făcut o listă cu cărțile ce conțineau texte literare - enciclopediile sunt mai usor de ales, de aceea nu le mentionez:
Doctorul Au-mă-doare , Kornei Ciuhovski
Copacul cu 26 de etaje, Andy Griffiths
O zi din viața Deliei, Ed Humanitas
Edison- Misterul comorii dispărute, Torben Kuhlmann
Armstrong- Călătoria fantastică a unui șoricel pe luna, Torben Kuhlmann
Elmer - David McKee
Aventurile lui Habarnam- Nicolai Nosov
Mi-ar plăcea ca, împreună, să-i facem pe copii să iubească cititul...."
Acum, îmi doresc să continui să citim la școală și să stimulez cititul acasă. Dar nu am să folosesc cititul ca sarcina școlară, care să ii îndepărteze de lectura prin aducerea unor dovezi ( jurnale, alte sarcini pe baza textelor citite, etc) ca aceasta a avut loc, ci ca o alternativă de petrecere a timpului liber, deocamdată. Voi încuraja lectura independentă și pentru că doresc să îsi descopere preferințele ca cititori. Ulterior, pentru a le forma abilitațile de orientare într-un text, vom încerca și cititul unor texte după o bibliografie obligatorie.Cred că este mult mai eficient în această ordine.
De asemenea, cred că și proiectul ce ne-a motivat ar trebui să aibă continuare. A transmis o energie frumoasă. Eu m-am bucurat la fiecare postare si am cules, de asemenea, numeroase idei. În plus, avem nevoie de resurse mobilizatoare.
În încheiere, doresc să mulțumesc inițiatorilor proiectului, în special doamnei Monica Onojescu și să-i felicit pe toti cei care s-au implicat într-un fel sau altul în proiect.
Mihaela Cucu, Profesor pentru învățământ primar, Complexul Educațional Laude-Reut
