Israelul a comemorat în 28 aprilie militarii căzuţi la datorie şi victimele terorismului, cu o zi înaintea celebrării Zilei Independenţei de Stat.
În Israel, Drapelul Național este coborât în bernă. Sunt comemorați 23816 de soldați căzuți în apărarea Israelului și victimele terorismului. Israelul îi va aduce acasă pe toți soldații dispăruți - a declarat președintele statului, Reuven Rivlin, la ceremonia oficială care a avut loc la Zidul Plângerii din Ierusalim.
Rivlin a reamintit că, așa cum au fost aduse acasă resturile pământești ale soldatului Zachary Baumel, dispărut în urmă cu 37 de ani în timpul războiului din Liban, Israelul își va ține promisiunea față de oricare tată sau mamă pentru fiii lor căzuți la datorie.
Şeful Statului Major al Armatei, Aviv Kochavi, a subliniat că forța armatei israeliene nu constă în tancuri, ci în spiritul armatei, dând exemple de soldați aşkenazi, sefarzi și arabi, reflectând structura demografică a țării.
Este doliu până seara, când este ridicat Drapelul Național. Se trece de la durere și lacrimi la sărbătoarea Independenței de Stat, chiar a doua zi, când Israelul împlinește 72 de ani de existență.
Ca în fiecare an, elevii școlii noastre, împreună cu profesorii catedrei de ebraică au pregătit o ceremonie, anul acesta având ca tematică comemorarea sergentului Șimi Knoll, originar din Reghin, România, care și-a pierdut viața în timpul serviciului militar din Israel, la data de 28.04.2006. Anul acesta, datorită situației actuale cunoscute, ceremonia s-a desfășurat online cu participarea Ambasada Israel și a familiei lui Șimi și a fost transmisă live pe Facebook-ul școlii.
În fiecare an, părinții soldatului Shimi Knoll, născut la Reghin și căzut la datorie pe Pământul Sfânt, participă în Israel la comemorarea Yom HaZikaron, în amintirea militarilor jertfiți şi victimelor terorismului. Anul acesta, din păcate, din motive de distanțare socială, nu au putut participa, fiind însă prezenți la ceremonia organizată de Complexul Educațional Laude-Reut.
Ceremonia comemorativă a fost emoționantă până la lacrimi, prin mesajele transmise de părinții și sora eroului:
În urmă cu 14 ani, am trăit cel mai urât coșmar al oricărui părinte: moartea fiului nostru. Nu există nimic care ar putea să pregătească un părinte pentru asemenea oroare. Acum viața noastră este împărțită pentru totdeauna în Înainte și După.
Viața noastră după moartea lui Simi este o luptă permanentă de a echilibra durerea și sentimentul de vinovăție că i-ai supraviețuit copilului tău , cu dorința de a trăi într-un fel care să-i onoreze memoria și timpul petrecut pe acest pământ.
Cât timp vom trăi, iubirea pe care o avem pentru fiul nostru ne va umple sufletul de jale. Nu va exista niciodată un moment în care să nu ne gândim la cine ar fi devenit, cum ar fi arătat, sau dacă ar fi moștenit trăsăturile familiei. Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă că, la fel cum dragostea este eternă, așa e și doliul. Moartea unuia dintre copii nu e ceva peste care să treci după o anumită perioadă, de timp. Moartea unui copil întoarce lumea pe dos. Este o durere atât de profundă, că nimic nu mai pare să aibă sens sau să conteze. Nu ai cum să te pregăteşti pentru moartea celor tineri.Durerea te urmărește toată viața.
Singura noastră consolare este să știm că viața lui a însemnat ceva, că încă are un impact asupra altora și asupra lumii, deși fizic nu mai este alături de noi. Era un copil vesel și energic. Era dornic să se implice în orice și ne arăta cum să ne trăim viața la maximum. Pierderea lui a avut un impact uriaș asupra familiei noastre. Deși era un copil inteligent, era și un bun sportiv, avea o condiție fizică bună și nu era aproape niciodată bolnav, iar asta a făcut ca pierderea lui să fie un șoc și mai mare. Avea un suflet bun și își iubea enorm familia si prietenii.
Va multumim tuturor pentru împărtăşirea durerii cauzate de pierderea lui Simi. Faptul ca sunteti alături de noi , ca impreună cinstim memoria lui si a celor 24.000 de soldați care au căzut pentru apărarea Israelului ne onorează.
Povestea lui Șimi Knoll
Fiul Piroșkăi și a lui Șimon, fratele Mariei. S-a născut în ziua haf ghimel be adar, iom alef, anul tav șin mem dalet (26 februarie 1984) în orașul Reghin din România, fiind al doilea copil în familie și unicul nepot băiat al bunicilor săi. A fost educat în spiritul cinstei, al dreptății, alsincerității, al bucuriei și al empatiei față de ceilalți oameni și s-a comportat ca atare.
Șimi a învățat la școala primară din orașul natal, Reghin. A fost un băiat foarte isteț,întotdeauna activ și foarte receptiv. Începând din anul 1998, și-a continuat studiile la liceul “Petru Maior”, din Reghin. Acolo, nefiind entuziasmat de sistemul de predare destul de rigid, s-a orientat mai mult către IT și către pescuit și a fost înconjurat de bunii lui prieteni.
În septembrie 2002, Șimi a făcut ”alia” în Israel, unde s-a integrat foarte ușor și a învățatl limba foarte repede. La sfârșitul lui decembrie 2003, Șimi s-a înrolat în armată, la infanterie. Serviciul său militar, în cadrul batalionului 932, s-a desfășurat conform tuturor așteptărilor sale. Deoarece era o persoană prietenoasă și sociabilă, s-a adaptat foarte ușor. În timpul instrucției, a avut rezultate foarte bune datorită unei bune condiții fizice și a vitezei sale rapide de reacție. Șimi și-a făcut cu ușurință prieteni, atât printre camarazii săi de arme, cât și printer comandanții săi, pe care îi denumea ”frați”, prieteni apropiați, care îl ajutau în orice situație.
Sergentul Șimi Knoll și-a pierdut viața în timpul serviciului său militar în ziua iom lamed be nisan, tav șin sameh vav (28 aprilie 2006). Avea doar douăzeci și doi de ani. Șimi a fost înhumat la cimitirul militar Kiriat Șaul și a lăsat în urma lui pe propriii părinți și pe sora lui, Maria.
Scriau părinții lui Șimi: ”De neconceput și imposibil de înțeles ce înseamnă moartea unui copil. Cine poate răspunde la întrebări precum.....de ce?...de ce tocmai acum? Cum vom puteasuporta sentimentul de vinovăție pentru faptul că nu l-am putut proteja? Niciodată nu-l vom uita pe Șimi. El va trăi în memoria noastră pentru eternitate. Prin moartea lui, ne-a luat inima într-un loc special, numai al lui, pentru veșnicie. Șimi va rămâne cu noi întotdeauna, pentru că el a fost bucuria noastră nețărmurită și am învățat împreună cu el ce înseamnă să iubești și să fii iubit. Îi mulțumim din suflet pentru tot ce ne-a dat..”
