„Pericolul invizibil”, desen de Alexandra M. - 10 R.

În martie 2020, la câteva zile după declararea pandemiei cu SARS-CoV-2, le-am propus elevilor din grupele de media-comunicare de la Laude-Reut să noteze câteva gânduri despre rolul jurnalismului în vremuri de criză. Cum ar trebui să reflecte mass-media această nouă provocare la adresa umanității. Ce așteptări au de la specialiști în domeniul sănătății, de la lideri de opinie, de la alte voci autorizate din spațiul public. Ce întrebări îi frământă și cum ar dori ca mass-media să răspundă necesității lor de informare.

Confruntați cu noua experiență care le va marca, fără îndoială, întreaga existență, tinerii liceeni au răspuns prompt invitației. Au rezultat aproape 40 de eseuri, cu multe idei, constatări, propuneri și așteptări. Iată câteva dintre gândurile acestor elevi din clasele a IX-a și a X-a, formulate în timp ce se confruntau cu izolarea, amenințarea bolii și alertele media. Dar și în timp ce acasă erau învăluiți de grija și dragostea părinților, iar online se întâlneau în fiecare zi cu profesorii, pentru ca școala să nu se întrerupă nicio clipă. (Profesor Liana Ionescu)

„Având în vedere timpurile de restriște cu care se confruntă întregul mapamond, este nevoie de încurajare, de oameni capabili, de oameni sinceri, dedicați și loiali care să expună realitatea ca într-o oglindă. Oamenii sunt fragili, expuși, vulnerabili și tocmai din acest motiv sunt avizi după adevăr. Un bun început ar consta tocmai în a înceta a arunca vina și în a ne asuma în mod responsabil acțiunile. Cum se reflectă aceasta asupra jurnalismului?! Simplu: trebuie oprită dezinformarea! Acest îndemn este adresat cu precădere ziariștilor, însă trebuie asimilat și de aceia care, așa numiții ”formatori de opinie” abuzează de liberul arbitru și împrăștie cu lejeritate informații false și neadevăruri. Este bine cunoscut faptul că există o responsabilitate din partea fiecăruia în a limita pe cât posibil astfel de practici nesănătoase. (…) Astăzi când toată structura vieții cotidiene, din toate punctele de vedere, este modificată, este nevoie de sinceritate în exprimare. Oamenii nu sunt neapărat obișnuiți cu stările de panică, nu au idee cum să reacționeze sau cum să se comporte. Este nevoie ca ei să cunoască un adevăr nealterat, astfel încât să înțeleagă gradul de importanță al unei situații de urgență. De asemenea, necesitatea informării continue, din surse credibile, este cheia către o bună comunicare interumană. Cine a formulat expresia ”Un om informat este un om puternic” a atins chintesența acestor tipuri”. (Ana C. - 9 SN)

„Mediatizarea COVID-19: amplificarea răului sau instrumentul binelui? În această perioadă de criză, când frica de a nu fi infectat cu COVID-19 a cuprins milioane de oameni, cred că jurnalismul poate fi interpretat și ca o acțiune pozitivă, dar și ca una negativă. Fiecare persoană privește cu alți ochii mediatizarea acestui coronavirus, având păreri diferite. Pe de o parte, jurnalismul este important și poate chiar vital pentru unii oameni în această situație dat fiind faptul că izolarea și necunoașterea noilor informații ne poate face să ne îngrijorăm și să fim anxioși. Fiecare actualizare are un impact puternic asupra populației și ne ține informați în privința noilor decese, noului număr de cazuri și a tuturor legilor și ordonanțelor adoptate. Trebuie să fim la curent cu tot ceea ce se întâmplă, mai ales în situații de criză, deoarece se iau măsuri din ce în ce mai stricte în privința acțiunilor pe care aveam voie să le săvârșim. De exemplu, restricționarea ieșirii din case sub anumite condiții a fost o decizie care s-a luat cu două zile înainte de a fi pusă în aplicare și tot atunci a fost și mediatizată. Unii dintre noi nu s-au informat și au continuat să iasă pe străzi, neavând documentul necesar ieșirii din casă și nici un motiv bun pentru a părăsi domiciliul, așa că au fost nevoiți să suporte amenzi de sute de lei. Mai mult, dosare penale au fost deschise pentru zeci de cetățeni care au ales să nu respecte carantina și au îmbolnăvit alte persoane cu noul coronavirus. Un alt aspect benefic al jurnalismului în această perioadă este furnizarea informațiilor utile în legătură cu măsurile de protecție pe care ar trebui să le luam pentru a evita contaminarea cu COVID-19. Pe de altă parte, mediatizarea excesivă a acestui nou virus dăunează oamenilor. Titlurile exagerate, știrile asemănătoare care se difuzează în mod repetat, dar și tonul alarmant folosit de jurnaliști și de persoanele din media provoacă panică în rândul cetățenilor. După citirea în repetate rânduri a unor articole care se învârt în jurul mortalității virusului, majoritatea oamenilor nu mai pot să se gândească la altceva și frica îi acaparează. Cei mai dispuși la consumul excesiv de informații exagerate sunt pensionari, care, neavând nimic altceva de făcut în casă, privesc televizorul ori ascultă radioul ore în șir. Consider jurnalismul și activitatea media extrem de importante în această perioadă de criză deoarece cu toții avem nevoie să știm ce se întâmplă în jurul nostru și să fim capabili să înțelegem de unde a pornit acest coronavirus, cum va evolua și ce ar trebui să facem ca să ne apărăm de el. Deși media este plină de fake news (știri false) și știri exagerate, repetitive, care provoacă frică populației, cred că fiecare dintre noi poate să aleagă surse sigure și să se informeze despre noutăți o singură dată pe zi. Deschiderea televizorul o dată la fiecare oră nu ajută, ci doar crește panica. Nu trebuie să privim media ca pe un instrument de comparare a binelui cu răul, care induce frică, ci mai degrabă ca o prevenție a răului în a nu deveni și mai dăunător”. (Cezara Z. - 10 R)

„În situații de criză, jurnaliștii sunt puternici, nu atât prin exercitarea forței pe care o au asupra minții oamenilor obișnuiți și asupra deciziilor responsabililor de politici, cât prin alege­rile pe care le fac. Alegerile în favoarea unui jurnalism profesio­nist, echilibrat, cu perspectivă umană, în defavoarea jurnalismului care promovează senzaționalismul - o unealtă a ziaristului care nu știe să realizeze un subiect obiectiv și relevant - alegerile în favoarea curajului și responsabilității de a spune ce gândești și de a gândi ce spui, iată adevărata putere a jurnalismului! Cu ce poate începe presa pentru a depăși crizele? Să nu mai accentueze stările de neliniște, temerile, disperarea și panica. Ziarele pline de morți și tragedii, care au inspirat și titluri literare, în care și inversia este valabilă, precum „Moartea citește ziarul” (Mircea Dinescu) sau „Un cadavru umplut cu ziare” (C.T. Popescu), nu ajută oamenii cu nimic. Este chiar adevărat ce spune un erou din „Întâlnire cu Joc Black”, un film în care frumosul înger al morții, interpretat de Brad Pitt, vine să-l ia pe proprietarul unui imperiu multimedia, William Parrish (Anthony Hopkins): A oferi știri și reportaje este nu doar un privilegiu, dar și o responsabilitate. (…) După medici, paramedici, asistente, infirmiere, brancardieri, oamenii vor înțelege că EROII LOR SUNT JURNALIȘTII: cei care scriu știri și la miezul nopții, mănâncă pe apucate, merg în zone cu risc crescut de contaminare tocmai pentru a aduce cititorilor, telespectatorilor, informații actualizate și credibile. Deși despre acest lucru se vorbește mai puțin acum, starea psiho-emoțională a jurnaliștilor este de asemenea afectată, sunt obosiți fizic și tot ce își doresc este ca pandemia de Covid-19 să ia sfârșit. Nu putem să vorbim despre jurnalismul în situații de criză fără să le mulțumim, așadar, lor, eroilor noștri jurnaliști, pentru munca pe care o fac în fiecare zi, indiferent de condiții.” (Sabin Vlad C. - 10 U)

„Jurnalismul este unul din cele mai importante lucruri în zilele noastre, acesta având puterea să influențeze și chiar să schimbe mentalitatea oamenilor. În mâinile greșite, acesta poate fi folosit pentru a distribuii informații false, făcute special pentru a genera panică. În timpul crizelor, oamenii doresc să adune informații despre ce se întâmplă in jurul lor, dar uneori aceste informații rănesc mai mult decât pot să ajute. Totuși, uneori jurnaliștii nu sunt cei pe care trebuie dată vina. Autoritățile chineze au încercat să ascundă, inițial, adevărata severitate a epidemiei, amenințând jurnaliști care încercau să scoată la lumină ce se petrecea de fapt sau marginalizând medici care atrăgeau atenția asupra faptului că virusul este periculos. Chiar dacă jurnalismul a dat dovadă de falsitate în momentele de criză, trebuie să fie considerată și partea bună. Nemijlocit, acesta este un proces social care dezvoltă lumea prin cele mai înalte forme ale civilizației umane. Prin intermediul jurnalismului - domeniu și profesiune extrem de importantă pentru viața socială - au loc acele schimbări prin care se pun bazele în a obține libertatea deplină a mass-mediei publice, pentru ca aceasta să stimuleze existența omului, deschizându-i, nemijlocit, drumul către informații veritabile despre realitatea vieții umane. Aici este cazul de menționat cuvintele lui Thomas Jefferson, care a afirmat: Libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută.” (Ariadna A. - 9 U)

„Jurnalismul – aliat sau inamic în lupta împotriva unei pandemii ? (…) Izolarea de lumea exterioară poate provoca foarte ușor o stare psihică neplăcută, greu de depășit – anxietate care poate degenera într-o posibilă depresie. Această anxietate nu este provocată însă doar de izolare, ci și de evoluția rapidă a pandemiei, de apropierea iminentă a unei crize economice sau de interviurile luate medicilor și pacienților suferinzi. În timpul unei astfel de perioade, rolul jurnaliștilor este, de asemenea, să prezinte evenimente pozitive sau să publice articole cu sfaturi utile pentru depășirea sentimentelor copleșitoare, astfel încât populația planetei să rămână optimistă în privința viitorului. Este mai mare nevoie de munca jurnaliștilor decât de obicei, deoarece, în această perioadă de criză, fiind în carantină, ne îndepărtăm treptat de lumea exterioară și de persoanele apropiate nouă. Faptul că reușim să rămânem conectați cu restul societății și cu evenimentele ce au loc pe glob creează sentimente de apartenență și de implicare. Fără îndoială, activitatea desfășurată de jurnaliști reprezintă, pentru majoritatea populației, o punte de legătură cu viața exterioară.” (Teodora Nastasă, 10 R)

„ (…) Mi-aș fi dorit să nu trec prin emoțiile negative pe care mi le-a produs acel jurnal de știri, presărat de opinii personale și presupuneri, de întrebări care păreau de la început că vor să obțină un răspuns anume. Ce m-ar fi ajutat? Să primesc informații obiective și științifice. Prezentarea să fie într-un ton moderat și neutru. Să primesc multe detalii menite să îmi răspundă la întrebările imediate, critice, de natură medicală și să nu îmi creeze o stare de panică. Să mă îndrume în ceea ce trebuie să fac, ca să știu cum să mă protejez în vreme de criză. Să fie imparțiale, clare și concise. În acest fel, pot observa ca jurnalismul are mai multe roluri, iar într-o situație de criză aceste roluri sunt mult accentuate de faptul că pot fi, într-o perioadă de timp, printre puținele surse de informare. Iar dacă aceste surse nu sunt corecte, credibile, documentate, atunci ele pot face foarte mult rău. (…) Putem conchide că jurnalismul joacă un rol esențial: de educare și informare în ceea ce privește un eveniment sau un fapt social; de susținere, prin prezentarea unor fapte culese din realitatea noastră; de ghidare și explicare a modului cum aceste fapte ne pot afecta viața. Este la fel de important și rolul de încurajare, pentru a menține moralul ridicat. De exemplu, în aceasta criză sanitară, am văzut multe colaje cu personalități, cântăreți, filmulețe cu mesaje de încurajare, toate ducând în direcția #totulvafibine. (…) Trăind această criză medicală, pot spune că am înțeles foarte bine diferența între opinii personale și jurnalism obiectiv, cum se manifestă fenomenul de fake-news și cum mă pot feri de acesta, cât de important este să îmi aleg sursele corecte și obiective de informare, fie că este vorba despre jurnalul de știri pe care să îl urmăresc, articolul de presă pe care să îl citesc online sau materialul științific publicat într-o revistă de specialitate la care să mă raportez când am întrebări.” (Ștefan Alexandru B. - 9 MI)

„Cu toții suntem vulnerabili, unii mai puțin decât alții, dar este dreptul nostru ca cetățeni de a fi informați în legătură cu măsurile de precauție pe care trebuie să le luăm. Acesta este rolul mass media: de a stabili un dialog transparent între conducerea țării, alături de medici din domeniu, și populație, asigurând astfel o oarecare ordine și disciplină. Vedem foarte multe informări legate de Coronavirus in această perioada și începem să ne punem mai multe întrebări legate de ele. Sunt oare utile? De ce le văd oriunde? Cu ce mă ajută? Toate aceste avertismente sunt necesare, deoarece, având în vedere eminența unui posibil pericol, statul trebuie să se asigure că toată lumea este atât informată, cât și pregătită să facă fața unei asemenea situații. De aceea, au început să fie mediatizate o serie de reguli pe care să le respectăm în aceasta perioadă. Tot mai multe organizații internaționale au început să posteze materiale cu privire la măsurile de prevenție ce trebuie luate în perioada aceasta, pe site-uri de socializare, acolo unde audiența este majoritar sub 25 de ani. (…) Cred că aceasta este cea mai eficientă modalitate de abordare a situației curente, astfel încât știrile și informațiile să ajungă în vizorul cât mai multor persoane, chiar și a celor care nu iau în serios situația de criză.” (Alexandra Raluca M. - 10 R)

„Mass-media din România, ca și din numeroase alte țări democratice, a făcut presiune asupra guvernului pentru a publica datele legate de pandemie în mod transparent. În prima fază, Executivul nu publica informații despre numărul de testări. Totodată, o serie de anchete publicate în presă au obligat autoritățile să prezinte modalitățile de achiziție a multor echipamente medicale. Mai mult decât atât, relatările din presă au semnalat grave disfuncționalități în ce privește funcționarea Direcțiilor de Sănătate Publică, disfuncționalități care au dus la demisia ministrului Sănătății, dar și la rezolvarea parțială și urgentă a multor probleme din sistemul de sănătate. (…) În această criză, jurnalismul este în același pericol ca întreaga noastră societate, dar atâta vreme cât funcționează în mod corect, societatea noastră are o șansă bună să-și revină.” (Maria I. - 9 MI)

„Au existat site-uri care au scris despre români morți în Italia, iar altele care și-au păcălit cititorii cu titluri manipulatoare sau incomplete. Aceste practici nu mai reprezintă de mult niște excepții devenind, astfel, un fenomen care se amplifică anual: în timp ce oamenii se bucură că presa poate fi citită gratis pe internet, o mare parte a presei a început să renunțe la reguli și să profite de cititorii vulnerabili. (…) Problema este că unele din aceste știri false, în cazul pandemiei de COVID-19, în special cele legate de metodele de prevenire și vindecare, nu doar că nu sunt amuzante, dar unele pot ucide. În actualul context, Organizația Mondială a Sănătății a atras atenția că omenirea se confruntă cu o infodemie pe tema COVID-19. Cu alte cuvinte, o abundență de știri mai mult sau mai puțin exacte. (…) Dezvoltarea rețelelor sociale și a motoarelor de căutare a creat un context unic în istoria umanității: circulația informației concurează circulația reală a virusului SARS-COV-2. Dacă pentru controlul pandemiei de COVID-19 specialiștii au 3 recomandări: Testați! Testați! Testați!, pentru jurnaliștii care relatează în această dificilă perioadă, cele 3 recomandări sunt: Verificați! Verificați! Verificați!” (Ana-Maria Ț. - 9 SN)

„Este foarte important pentru un jurnalist de teren să arate că respectă distanța socială și să fie protejat corespunzător, pentru oferi un exemplu de urmat celor de acasă și, desigur, pentru a-și proteja sănătatea. Un intervievator care nu poartă mască, mănuși, nu se află la o distanță considerabilă față de cel care este intervievat, nu inspiră încredere publicului și își pune în pericol propria sănătate. Un astfel de comportament va pune în pericol și reputația unei agenții media, dovedind neglijența jurnalistului. (…) Trecem printr-o perioadă de vulnerabilitate, cu toții suntem confuzi și avem nevoie să știm când vom putea ieși din case, cum o duc alte țări, etc. Acestea sunt întrebări des adresate de către oameni. Rolul jurnalismului în vreme de pandemie este să răspundă cât mai multor întrebări de acest fel, să fie un sprijin pentru cetățeni, să ofere o mână de ajutor persoanelor confuze.” (Maria B. - 9 U)

„Cetățenii depind de jurnaliști pentru a fi informați corect și pentru a-și forma o părere imparțială. Rolul unui jurnalist este acela de a susține democrația și este important să stabilim cine este jurnalist cu credibilitate și cu scopuri strict profesionale. În lumea de acum, clickbait-ul este considerat o formă de „jurnalism”. Din păcate, multe surse afișează astfel de știri, inducând publicul în eroare și provocând anumite dubii referitoare la calitatea și onestitatea știrilor.” (Ada A. - 9 SN)

„ În această perioada de criză, este important că oamenii să fie motivați să deschidă știrea altfel decât prin crearea sentimentului de incertitudine, neputință și pericol. Este esențială verificarea de către jurnaliști a oricărei informații primite în legătură cu noul virus, deoarece multe surse anonime tind să dea informații inventate, eronate sau derivate din unele surse corecte. În acest moment, Covid-19 este un virus despre care știm încă prea puține, iar unele informații provizorii pot fi cu adevărat îngrijorătoare. Este important că jurnalistul să se întrebe dacă cititorul are nevoie de aceste informații și dacă are nevoie de ele acum. Aceste întrebări pot ajuta la prioritizarea informației și la expunerea către public a acesteia.” (Ioana Teodora M. - 10 U)

În contextul pandemiei cu coronavirus, publicul trebuie să fie informat zilnic, nu neapărat în legătură cu numărul nou de infectări, internări sau persoane decedate, ci cu măsurile de încetinire a răspândirii virusului, măsuri economice pentru ajutarea oamenilor care și-au pierdut slujbele în această perioadă, cum se continuă procesul educațional în condițiile în care școlile din majoritatea țărilor atinse de pandemie sunt închise. Situația actuală obligă jurnalistul să filtreze chiar și informațiile verificate în funcție de importanța lor, să facă diferența între informațiile esențiale și cele neesențiale. Tonul în care sunt prezentate știrile și informațiile trebuie să fie serios, adică fără înflorituri inutile, fără prea multă emoție, fără elemente care pot contribui la creșterea stării de stres a oamenilor, care există deja.” (Noa D. - 9 SN)

„În asemenea momente dificile, jurnaliștii, ca transmițători de mesaje și formatori de opinie, ar trebui să creeze un echilibru între știrile și informațiile cu caracter negativ și cele cu caracter pozitiv legate de situația respectivă. Acest lucru trebuie făcut cu mare atenție, deoarece prezentarea cu preponderență a faptelor negative în detrimentul celor pozitive poate să genereze o psihoză în populație, care poate duce la demobilizarea oamenilor și la situații neprevăzute. La rândul ei, populația trebuie să evite pe cât posibil informarea din surse neoficiale, din ziare, posturi radio și TV nespecializate și nerecunoscute ca furnizoare de informații oneste și corecte. În concluzie, în perioadele deosebite, cum ar fi situația actuală, rolul jurnalismului este foarte important în a informa corect și a menține o situație de echilibru în societate.” (Alexia Ioana O. - 9 MI)

„Primind informațiile despre numărul în creștere de pacienți vindecați de COVID-19, starea de spirit a publicului se îmbunătățește. Cei aflați în carantină capătă speranța unui deznodământ optimist al acestei pandemii. Prezentând creșterea numărului de vindecări, jurnaliștii fac să descrească îngrijorarea populației. Fiecare știre pozitivă reprezintă un pas înainte pentru moralul publicului. (…) Pe de altă parte, jurnalismul poate avea capcanele lui. Fiind mereu conectați la mass-media în această perioadă de mare vulnerabilitate emoțională, noi, publicul, suntem ținte ușoare pentru manipulatori. Știrile din mass-media fiind singura sursă de informație, suntem predispuși să credem orice ni se spune, mai ales dacă provine dintr-o sursă pe care am considerat-o credibilă la un moment dat. Mai mult, știrile pot fi tendențioase, chiar dacă prezintă adevărul într-o anumită măsură. Asta înseamnă că adevărul ar putea fi prezentat parțial, dintr-un singur punct de vedere sau ni s-ar putea sugera ce concluzii să tragem. Or, știrile corecte trebuie să fie conforme cu realitatea, să cuprindă toate punctele de vedere, să prezinte contextul și să nu influențeze concluziile luate de public. (…) Cred că jurnalismul are unul dintre cele mai importante roluri în gestionarea acestei pandemii. Jurnaliștii se asigură că primim informațiile referitoare la pericolele care există, la consecințele încălcării legilor și regulilor, dar în același timp, ne dau speranța și motivația de care avem nevoie pentru a ne duce în continuare viața, rămânând în carantină pentru a fi în siguranță atât noi, cât și cei din jurul nostru. Jurnaliștii sunt, și ei, eroii acestei pandemii.” (Mia Nicole T. - 9 U)

„Jurnalismul poate schimba lumea. (…) Realitatea vieții cotidiene este receptată de public în funcție de modalitatea de expunere a acesteia de către jurnaliști, prin mijloacele de comunicare de masă, deoarece publicul nu are acces direct la toate evenimentele care formează cotidianul. Adresate cetățeniilor, materialele jurnalistice pe teme sociale reprezintă un mijloc de a găsi răspunsuri la întrebări care frământă atât individul în particular, cât și grupul social sau societatea în ansamblu. Informația socială comunicată de jurnaliști inițiază un mijloc de comunicare prin care se pune în mișcare viața reală, cu ajutorul căruia oamenii interacționează, fac schimb de opinii și oferă soluții, contribuind astfel la dezvoltarea generală a societății. În prezent, mai mult decât oricând, jurnaliștii sunt încărcați cu o adevărată povară psihologică, datorită industriei de fake news și click-bait care a invadat mass-media. Aceste știri conduc publicul spre o stare de incertitudine și nesiguranță, în final fiind puse sub semnul întrebării veridicitatea informațiilor primite.” (Irina M. - 9 MI)

„Mass-media deține o putere mare asupra populației unei țări, fiind considerată și a patra putere în stat. În această idee, Umberto Eco scria în 1967: Astăzi o țară aparține acelei persoane care controlează mijloacele de comunicare. La manipularea mass-media, contribuim și noi, publicul, deoarece aceasta obține audiențe mari. Dacă toată lumea ar refuza să se uite la astfel de știri, jurnalismul ar fi obligat să se schimbe. (…) Nu numai virusul se propagă în lumea întreagă, ci și o cantitate din ce în ce mai mare de informații, din care trebuie să selectăm ce este bun și ce este rău pentru a rămâne puternici și pentru a nu cădea într-o capcană foarte periculoasă.” (Cristian Andrei I. - 9 MI)